CONDIȚII GENERALE DE TRANSPORT CE STAU LA BAZA ACTIVITĂȚII CASELOR DE EXPEDIȚII MEMBRE U.S.E.R. ROMÂNIA
Capitolul I - Generalități și definiții
1. Prin casa de expediții, în sensul prezentelor condiții generale, se înțelege orice întreprinzător, care, din ordinul și pe seama unui comitent (client), face să se transporte, adică să se organizeze un transport de mărfuri, fără să fie el însuși transportatorul.
În organizarea transportului, pe lângă transportul propriu-zis, se includ și activități conexe acestuia, cum ar fi: depozitarea mărfii, obligațiile vamale (declarații s.a.), controlul mărfurilor, executarea dispozițiilor privind încasarea sumelor cuvenite comitentului (client).
2. Clientul este orice persoana juridica și/sau fizica, deținător și/sau care drept de dispoziție asupra unei cantități de marfa și solicita efectuarea transportului acesteia, inclusiv operațiuni conexe transportului.
Clientul este cel care plătește sau garantează plata prețului transportului și al operațiunilor legate de acesta.
3. Organizarea transportului se face în baza și în condițiile contractului de expediții, încheiat între client și casa de expediții.
4. Se consideră drept contract încheiat și comanda clientului adresată casei de expediții, urmată de acceptarea acesteia.
Comanda și acceptarea pot fi transmise prin poștă, telex, fax sau pe cale electronică.
Comanda trebuie să conțină elementele necesare care să permită organizarea și efectuarea transportului, precum și a operațiunilor conexe de către casa de expediții.
5. Casa de expediții nu este obligată să verifice exactitatea documentelor puse la dispoziție de client (facturi comerciale, liste specificative etc.), care are responsabilitatea modului de întocmire și a corectitudinii acestora.
Clientul este obligat să transmită în scris casei de expediții instrucțiuni precise dacă solicită condiții speciale de livrare a mărfii. Instrucțiunile sunt supuse acceptului casei de expediții. Totuși, acestea se consideră acceptate dacă, după primirea acestora de către casa de expediții, s-a trecut la executare.
6. În toate cazurile în care casa de expediții este membra U.S.E.R., prevederile contractului de expediție sau comanda se consideră completate cu prevederile prezentelor condiții generale, care fac parte integrantă din contract sau comandă, chiar dacă o mențiune expresă în acest sens lipsește.
Părțile sunt libere să convină expres în contractele încheiate și alte clauze, decât cele prevăzute în prezentele condiții generale, pe care le pot înlocui, modifica sau exclude după caz.
Părțile care nu sunt membre U.S.E.R. pot conveni prin mențiune expresă aplicarea prezentelor condiții generale în contractele încheiate cu clienții.
Capitolul II - Obligațiile casei de expediții
1. Casa de expediții va depune diligentele necesare pentru organizarea transportului și efectuarea operațiunilor conexe, potrivit instrucțiunilor clientului, astfel cum au fost convenite, precum și pentru protejarea pe tot parcursul executării a intereselor acestuia.
2. Casa de expediții trebuie să fie organizată și să dispună de mijloacele necesare executării misiunii sale.
Dacă nu s-a convenit altfel, casa de expediții are dreptul să își aleagă în mod liber sub executanții, precum și modurile de transport și mijloacele folosite.
Sarcina probei privind instrucțiunile speciale date casei de expediții incumbă clientului.
Persoanele intermediare sau sub executanții la care recurge casa de expediții pentru executarea obligațiilor sale sunt considerate acceptate de client.
3. În cazurile în care casa de expediții, în calitate de comisionar, încheie cu cărăuși contracte de transport, în nume propriu dar pe seama clienților, pentru răspunderea față de aceștia, pentru daunele produse în executarea transportului, pentru care este angajată răspunderea cărăușului, casa de expediții nu va putea fi ținută responsabilă, față de client, la mai mult decât datorează cărăușul.
Contractelor de transport încheiate de casele de expediții cu cărăuși, le sunt aplicabile prevederile Convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele CAR, semnată la Geneva, Elveția, la 19 mai 1956 la care România a aderat prin Decretul nr. 451/ noiembrie 1972, publicat în Buletinul Oficial, Partea I din 6 decembrie 1972 și ale Legii nr. 102/09 mai 2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005, privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul oficial nr. 398/09 mai 2006(arta 53/5 și următorii).
Capitolul III - Obligațiile clientului
1. Marfa trebuie să fie predată ambalată, marcată, etichetată, astfel încât să reziste operațiunilor de transport și/sau celor conexe și să poată fi livrată destinatarului potrivit contractului și conform uzanțelor.
2. Casa de expediții nu răspunde pentru daunele ce ar decurge din absenta, insuficienta sau defectuozitatea ambalajului, marcării și/sau etichetării mărfii, precum și din lipsă unor informații corespunzătoare cu privire la natura sau însușirile particulare ale mărfii.
3. În cazul constatării, la destinație, de pierderi, avarii sau orice pagube produse mărfii, inclusiv cele produse de întârzierea transporturilor, destinatarul sau cei care recepționează marfa au obligația să procedeze la constatarea daunelor și la îndeplinirea formalităților ce se impun, inclusiv la formularea de rezerve legale față de transportator, precum și să ia alte măsuri care să asigure conservarea dreptului la reclamații și acțiuni în vederea recuperării daunelor.
4. Clientul suportă consecințele, indiferent de natura lor, rezultate din transmiterea de documente greșite, incomplete sau de neaplicat, ori de furnizarea lor cu întârziere.
5. În cazul în care casa de expediții angajează în contul clientului operațiuni vamale, clientul este cel care garantează comisionarului vamal plata taxelor de vamă și amenzile ce s-ar datora, determinate de furnizarea unor instrucțiuni sau documente eronate.
6. În caz de refuz al mărfii de către destinatar sau în caz de absență a acestuia, indiferent de motiv, clientul este obligat să suporte cheltuielile inițiale, cât și cele suplimentare, efectuate sau angajate de casa de expediții.
Capitolul IV - Responsabilitatea casei de expediții
1. Casa de expediții, oricare ar fi calitatea sa de intermediar (concesionar, mandatar) răspunde numai pentru daunele produse prin greșelile proprii, ce pot fi imputate atât ei, cât și prepușilor săi.
2. Casa de expediții nu răspunde pentru faptele terților, cum ar fi sub executanții săi (transportator, intermediar etc.) cu excepția cazurilor în care o greșeala în alegerea acestora ar putea să ii fie imputată.
În acest din urma caz, răspunderea casei de expediții nu poate depăși limitele răspunderii terților.
3. Dacă răspunderea casei de expediții este angajată pentru avaria sau pierderea mărfii, ca urmare a faptei proprii, cuantumul despăgubirilor datorate se stabilește în raport cu valoarea normală a mărfii din momentul luării în primire.
4. Totuși, în cazurile în care responsabilitatea casei de expediții este angajată în condițiile aliniatului precedent, aceasta este strict limitată, neputând depăși:
a) pentru pagubele provocate mărfii, din pierderi sau avarii și pentru toate consecințele care ar putea decurge din acestea - 2,5 USD/kg, cu o limita maximă de - 1600 USD/colet, indiferent de greutate, natura și dimensiune și de - 50000 USD/expediție. Pentru expedițiile în vrac, despăgubirea nu poate depăși - 2,5 USD/kg marfă lipsă sau avariată, dar nu mai mult de - 50000 USD/expediție;
b) pentru toate celelalte pagube, inclusiv cele decurgând din întârzierea livrării, când este cazul, responsabilitatea sa este limitată la prețul transportului mărfii.
5. Casa de expediții nu răspunde pentru pagubele indirecte, indiferent de cauza care le-a generat.
6. Dacă un termen de executare a transportului nu a fost cerut expres de client și acceptat de casa de expediții, aceasta nu garantează o dată determinată de sosire la destinație și nu datorează nici o despăgubire pentru întârzierea transportului.
Chiar și în cazul unui termen expres convenit, clientul va putea solicita despăgubiri numai după o notificare adresată în acest scop casei de expediții.
7. Dacă valoarea mărfii excedează limitele responsabilității casei de expediții, clientul este liber să aleagă una din următoarele măsuri:
a) să suporte, în caz de daune, riscul rezultat din diferența dintre responsabilitatea casei de expediții și valoarea mărfii;
b) să facă, la încheierea contractului, o declarație de valoare a mărfii care, dacă va fi acceptata de casa de expediții, va ridica limita responsabilității acesteia până la valoarea declarată; în asemenea situații se vor datora diferențele de preț corespunzătoare;
c) să dea instrucțiuni casei de expediții pentru încheierea în contul său (al clientului) a unei asigurări care să acopere total sau parțial riscul, indicând riscul și valoarea asigurată.
Aceste instrucțiuni trebuie date pentru fiecare expediție în parte.
Capitolul V - Transporturi speciale
În cazul unor transporturi speciale (frig, mărfuri periculoase), casa de expediții va pune la dispoziția clientului informațiile necesare executării transportului, variantele de transport, preț, asigurări etc., pe baza cărora clientul să poată conveni, în cunoștință de cauză, contractul de expediție.
Capitolul VI - Reclamații
Reclamațiile împotriva casei de expediții pot fi formulate în termen de 6 (șase) luni.
Termenul de 6(șase) luni începe din ziua livrării mărfii la destinație sau, dacă livrarea nu a avut loc, din ziua încheierii contractului de expediție.
Capitolul VII - Condiții de plată
Plata transportului și a celorlalte servicii se face de către client sau de destinatar, dacă s-a convenit astfel, pe baza facturii emise de casa de expediții.
Termenul de achitare a sumelor facturate este de 48 de ore de la primirea facturii.
Dacă s-a convenit plata în mai multe rate, neplata unei rate datorate atrage în mod automat exigibilitatea întregii sume datorate.
Pentru întârzierea plații, clientul datorează penalități de 0,40% din valoarea sumei, pentru fiecare zi de întârziere.
Capitolul VIII - Dreptul de gaj și dreptul de retenție al casei de expediții
Casa de expediții are, pentru toate creanțele sale actuale sau anterioare rezultate din prestații executate pentru client, un drept de gaj și retenție asupra mărfurilor și asupra oricăror alte valori aparținând acestuia, care se găsesc în posesia sa.
Capitolul IX - Clauza arbitrală
În lipsa unor prevederi contrare convenite, litigiile dintre client și casa de expediții sau dintre aceasta și părțile îndreptățite legal, rămase nesoluționate pe cale amiabilă, sunt de competența organelor judecătorești din localitatea unde își are sediul casa de expediții.
Raporturile juridice dintre casele de expediții și clienți, generate din aplicarea acestor condiții generale, sunt reglementate de dreptul român.
Aprobate în Adunarea generala a membrilor din 26 octombrie 1995 și modificări aprobate în Adunarea generala a membrilor U.S.E.R. din 1 iunie 2007.
Preluare de pe site-ul: https://user.ro/versiunea-in-limba-romana/, accesat la data de 29.01.2026.
